Hipertensiunea arterială, cunoscută și sub numele de tensiune arterială crescută, este o afecțiune cardiovasculară în care presiunea sângelui asupra pereților arterelor este în mod constant prea mare. Această condiție afectează milioane de români și reprezintă una dintre principalele cauze de boli cardiovasculare în țara noastră.
Valorile normale ale tensiunii arteriale se situează sub 120/80 mmHg. Hipertensiunea este diagnosticată când valorile depășesc în mod constant 140/90 mmHg. Există mai multe stadii ale hipertensiunii, de la forma ușoară (140-159/90-99 mmHg) până la forma severă (peste 180/110 mmHg).
Hipertensiunea primară (esențială) reprezintă 90-95% din cazuri și nu are o cauză medicală identificabilă. Hipertensiunea secundară rezultă din alte afecțiuni precum bolile renale, tulburările hormonale sau anumite medicamente.
Hipertensiunea netratată poate duce la complicații grave precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, insuficiența renală și deteriorarea vederii. Monitorizarea regulată și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații.
Hipertensiunea arterială este adesea numită "ucigașul silențios" deoarece majoritatea persoanelor nu prezintă simptome evidente în stadiile inițiale. Această caracteristică face ca mulți români să nu știe că suferă de această afecțiune până când nu apar complicații serioase.
Când simptomele apar, acestea pot include dureri de cap frecvente, amețeli, probleme de vedere, dificultăți de respirație, dureri în piept și senzația de oboseală cronică. Unele persoane pot experimenta sângerări nazale frecvente sau palpitații cardiace.
Diagnosticarea hipertensiunii se bazează pe măsurători repetate ale tensiunii arteriale, efectuate în condiții corespunzătoare. Este important ca măsurătorile să fie făcute în zile diferite pentru a confirma diagnosticul. Monitorizarea tensiunii arteriale pe 24 de ore poate oferi o imagine mai precisă a valorilor tensiunii.
Se recomandă consultarea medicului atunci când tensiunea arterială depășește în mod repetat valorile normale, în special dacă apar simptome asociate. Persoanele cu factori de risc ar trebui să își verifice tensiunea arterială cel puțin o dată la șase luni, iar cele diagnosticate cu hipertensiune necesită monitorizare regulată conform indicațiilor medicului specialist.
România oferă o gamă largă de medicamente antihipertensive moderne și eficiente pentru controlul tensiunii arteriale ridicate. Aceste medicamente sunt clasificate în mai multe categorii principale, fiecare cu mecanisme de acțiune distincte.
Printre cele mai prescrise medicamente se numără inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, cum ar fi Perindoprilul, Enalaprilul și Ramiprilul. Acestea blochează transformarea angiotensinei I în angiotensina II, reducând astfel vasoconstricia și scăderea tensiunii arteriale. Sunt deosebit de eficiente la pacienții cu diabet zaharat sau boli cardiovasculare.
Losartanul, Valsartanul și Telmisartanul reprezintă o alternativă modernă la inhibitorii ACE. Aceste medicamente blochează direct receptorii angiotensinei II, oferind o tolerabilitate superioară cu mai puține efecte adverse, în special fără tusea seacă caracteristică inhibitorilor ACE.
Amlodipina și Nifedipina relaxează mușculatura netedă vasculară, iar beta-blocantele precum Metoprololul, Bisoproolul și Nebivololul reduc frecvența cardiacă și contractilitatea miocardului. Diureticele ca Indapamida și Hidroclorotiazida elimină excesul de sodiu și apă din organism.
Combinațiile fixe de medicamente îmbunătățesc aderența la tratament prin reducerea numărului de comprimate. Fiecare clasă oferă avantaje specifice: inhibitorii ACE protejează rinichii, blocanții canalelor de calciu sunt ideali pentru vârstnici, iar diureticele sunt economice și eficiente. Dezavantajele includ posibile efecte adverse specifice fiecărei clase, necesitând monitorizare atentă.
Tratamentul hipertensiunii în România urmează principii moderne de personalizare, adaptându-se particularităților fiecărui pacient pentru a obține controlul optim al tensiunii arteriale.
Alegerea medicamentului antihipertensiv se bazează pe mai mulți factori esențiali care influențează eficacitatea și siguranța tratamentului:
Monoterapia se preferă la debutul tratamentului la pacienții cu hipertensiune ușoară, în timp ce terapia combinată devine necesară pentru majoritatea pacienților cu valori tensionale persistant ridicate. Ajustarea dozelor se realizează gradual, la intervale de 2-4 săptămâni, sub monitorizare medicală atentă.
Aderența la tratament reprezintă factorul crucial pentru succesul terapeutic. Medicii din România acordă atenție specială educației pacienților și managementului efectelor adverse, adaptând schema terapeutică pentru a minimiza disconfortul și a maximiza beneficiile cardiovasculare pe termen lung.
Dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) reprezintă una dintre cele mai eficiente abordări alimentare pentru controlul hipertensiunii. Această dietă pune accent pe consumul de fructe, legume, cereale integrale, carne slabă și produse lactate cu conținut redus de grăsimi, limitând în același timp sodiul la maximum 2300 mg pe zi, sau preferabil 1500 mg pentru persoanele cu hipertensiune.
Modificările stilului de viață sunt esențiale în managementul hipertensiunii și pot reduce semnificativ valorile tensiunii arteriale:
Aceste modificări ale stilului de viață funcționează în complementaritate cu tratamentul medicamentos, potențându-i efectele și permițând adesea reducerea dozelor de medicamente antihipertensive. Combinarea acestor măsuri cu medicația prescrisă de medic oferă cea mai bună protecție împotriva complicațiilor cardiovasculare.
Monitorizarea regulată a hipertensiunii este crucială pentru prevenirea complicațiilor grave. Controalele medicale trebuie efectuate la intervale de 3-6 luni, în funcție de severitatea afecțiunii și răspunsul la tratament. Monitorizarea tensiunii arteriale acasă cu aparate validate oferă o imagine completă asupra evoluției afecțiunii și ajută la ajustarea optimă a tratamentului.
Analizele de laborator necesare includ profilul lipidic, glicemia, funcția renală și electrolitii serici. Aceste investigații permit detectarea precoce a complicațiilor și monitorizarea eficienței tratamentului. Semnele de alarmă care necesită atenție medicală urgentă sunt: dureri de cap severe, tulburări de vedere, dureri toracice, dificultăți respiratorii sau amețeli intense.
Colaborarea strânsă cu echipa medicală, respectarea tratamentului prescris și adoptarea unui stil de viață sănătos reprezintă cheia succesului în controlul hipertensiunii și prevenirea complicațiilor cardiovasculare, renale și neurologice pe termen lung.
