Bolile neurodegenerative reprezintă un grup de afecțiuni caracterizate prin deteriorarea progresivă și ireversibilă a neuronilor din sistemul nervos central. Alzheimer și Parkinson sunt două dintre cele mai frecvente forme de demență neurodegenerativă, afectând milioane de persoane în întreaga lume.
Principalele diferențe între aceste două patologii constau în zonele cerebrale afectate și simptomele manifestate. Alzheimer atacă în principal cortexul cerebral, provocând deficite cognitive severe, în timp ce Parkinson afectează predominant ganglionii bazali, determinând tulburări motorii caracteristice. În România, aproximativ 200.000 de persoane suferă de Alzheimer, iar peste 50.000 sunt diagnosticate cu boala Parkinson, cifre care continuă să crească odată cu îmbătrânirea populației.
Manifestările cognitive ale Alzheimer includ pierderea progresivă a memoriei, dezorientarea în timp și spațiu, dificultăți în comunicare și modificări ale personalității. Boala evoluează prin mai multe stadii, de la forme ușoare până la demența severă.
Parkinson se caracterizează prin simptome motorii distinctive precum tremorul de repaus, rigiditatea musculară, bradikineza (încetinirea mișcărilor) și instabilitatea posturală. Ambele boli progresează gradual, necesitând adaptarea constantă a strategiilor terapeutice în funcție de stadiul evolutiv al pacientului.
Această clasă de medicamente reprezintă prima linie de tratament pentru formele ușoare și moderate ale bolii Alzheimer. Principalele substanțe active disponibile în farmaciile din România sunt:
Memantina, comercializată ca Ebixa sau Axura, este recomandată pentru stadiile moderate și severe ale Alzheimer. Acest medicament acționează prin modularea activității glutamatului, oferind neuroprotecție și îmbunătățirea funcțiilor cognitive.
Medicamentele sunt disponibile în multiple forme farmaceutice: comprimate, capsule, soluții orale și plasturi transdermici pentru rivastigmină. Dozarea se realizează gradual, începând cu doze mici și crescând progresiv sub supravegherea medicului specialist. Administrarea trebuie să respecte strict prescripția medicală și să fie însoțită de monitorizarea regulată a răspunsului terapeutic și a eventualelor efecte adverse.
Tratamentul farmacologic al bolii Parkinson se bazează în principal pe reechilibrarea nivelurilor de dopamină din creier. Levodopa în combinație cu Carbidopa (disponibilă sub denumiri comerciale precum Sinemet și Madopar) reprezintă standardul de aur în tratamentul acestei afecțiuni neurologice. Această combinație permite dopaminei să ajungă în creier și să compenseze deficitul neuronal.
Agoniștii dopaminici precum Pramipexolul și Ropinirolul stimulează direct receptorii dopaminici și sunt deosebit de utili în stadiile inițiale ale bolii sau ca terapie adjuvantă. Inhibitorii MAO-B, inclusiv Selegiline și Rasagiline, protejează dopamina existentă împiedicând degradarea sa enzimatică și pot încetini progresia simptomelor.
Pentru controlul tremorului și a rigidității musculare, se utilizează medicamentele anticolinergice. Biperidena (Akineton) și Trihexifenidil sunt prescrise frecvent pentru ameliorarea acestor simptome, fiind deosebit de eficiente în cazul pacienților mai tineri cu tremor predominant.
Inhibitorii COMT precum Entacapon optimizează eficacitatea Levodopei prin prelungirea acțiunii sale. Combinațiile medicamentoase moderne oferă o abordare integrată pentru managementul simptomelor complexe ale bolii Parkinson.
Medicamentele utilizate în tratamentul bolilor neurodegenerative pot prezenta diverse efecte adverse care necesită monitorizare atentă. În cazul tratamentului pentru Alzheimer, inhibitorii de colinesterază pot provoca tulburări gastrointestinale, pierderea apetitului și insomnia. Pentru medicamentele anti-Parkinson, efectele secundare includ:
Asocierea medicamentelor pentru Alzheimer și Parkinson cu alte tratamente necesită precauții speciale. Antipsichoticele pot agrava simptomele parkinsoniene, iar unele antibiotice și antidepresoare pot interacționa cu inhibitorii MAO-B. Monitorizarea funcției hepatice și cardiace este esențială, iar ajustarea dozelor trebuie făcută gradual sub supraveghere medicală specializată. Pacienții vârstnici necesită o atenție particulară datorită vulnerabilității crescute la efectele adverse.
Suportul nutritiv joacă un rol esențial în managementul bolilor Alzheimer și Parkinson. Vitamina E, cu proprietățile sale antioxidante puternice, poate contribui la protecția neuronilor împotriva deteriorării oxidative. Vitaminele din complexul B, în special B6, B12 și acidul folic, sunt fundamentale pentru funcționarea optimă a sistemului nervos și metabolismul neurotransmițătorilor. Acizii grași Omega-3, găsiți în suplimentele de ulei de pește, susțin sănătatea membranelor celulare neuronale și au efecte antiinflamatoare benefice.
Coenzima Q10 poate îmbunătăți producția de energie celulară și proteja împotriva stresului oxidativ. Ginkgo Biloba este recunoscut pentru capacitatea de a susține circulația cerebrală și funcțiile cognitive. Fosfatidilserina contribuie la menținerea integrității membranelor neuronale și poate susține memoria și concentrarea.
O alimentație echilibrată, bogată în antioxidanți și nutrienți esențiali, alături de hidratarea adecvată, reprezintă fundația unui program nutritiv de susținere în aceste afecțiuni neurodegenerative.
Consilierea farmaceutică specializată este esențială pentru succesul tratamentului în bolile Alzheimer și Parkinson. Farmacistul poate educa pacienții și familiile acestora despre importanța aderenței stricte la tratament, explicând cum neregularitățile în administrarea medicamentelor pot afecta progresul terapeutic. De asemenea, este crucial să învețe să recunoască simptomele de agravare care necesită atenție medicală urgentă și să planifice corect administrarea medicamentelor, ținând cont de interacțiunile posibile și momentele optime de administrare.
În România, pacienții au acces la multiple resurse de suport:
Programele de compensare CNAS facilitează accesul la medicamente esențiale, iar farmaciile moderne oferă servicii de livrare la domiciliu și monitorizare pe termen lung a terapiei, asigurând continuitatea tratamentului și urmărirea evoluției clinice.
